Tradiţionalism

  • orientare culturală, literară ce se manifestă cu precădere în perioada interbelică
  • s-a manifestat pentru prima dată în Franța, la sfârșitul sec. al XVII-lea dar a fost o mișcare prezentă în toate literaturile europene în opoziție cu mișcările novatoare
  • la noi apare pentru prima dată în „Introducția” lui Kogăniceanu la „Dacia literară” care pleda pentru inspirația din specificul nostru național
  • este reluat apoi în sec. al XX-lea prin următoarele orientări tradiţionaliste:
    • Sămănătorul” – revistă culturală- 1902-1910- Bucureşti
      • reprezentanţi: Iorga,Vlahuţă, Coşbuc, Şt. O. Iosif
      • sămănătoriştii resping influenţele străine primejdioase
      • creează un viguros tablou al naturii în care ființa umană e în plan secund
    • Viaţa românească” – Iaşi – Garabet Ibrăileanu, Sadoveanu, G. Galaction, I. Teodoreanu, Călinescu, Rebreanu, Goga, Arghezi, Blaga, Pillat, Philippide, H. P. Bengescu
      • poporaniştii
      • => simpatie exagerată pentru ţăran
    • Gândirea” – Cluj – Cezar Petrescu, I. D. Cucu, Blaga, Nichifor Crainic, Gib Mihăiescu, Pamfil Şeicaru, Adrian Maniu
      • ideolog- N. Crainic
      • în plus față se sămănătoriști, gândiriştii susţin religia ortodoxă ca element esenţial al sufletului ţărănesc
      • Trăsături: 
        • apără tradiţia
        • valorile vechi sunt purtătoare de semnificație
        • respingerea oricăror tendinţe de modernizare ce degradează tradiţionalul
        • simpatie exagerată pentru ţăran
        • teme: rurală (satul)
        • religia
        • credinţe străvechi
        • fluxul de arhaisme
        • modalitatea artistică este evocarea, valorificarea trecutului