- orientare culturală, literară ce se manifestă cu precădere în perioada interbelică
- s-a manifestat pentru prima dată în Franța, la sfârșitul sec. al XVII-lea dar a fost o mișcare prezentă în toate literaturile europene în opoziție cu mișcările novatoare
- la noi apare pentru prima dată în „Introducția” lui Kogăniceanu la „Dacia literară” care pleda pentru inspirația din specificul nostru național
- este reluat apoi în sec. al XX-lea prin următoarele orientări tradiţionaliste:
- „ Sămănătorul” – revistă culturală- 1902-1910- Bucureşti
- reprezentanţi: Iorga,Vlahuţă, Coşbuc, Şt. O. Iosif
- sămănătoriştii resping influenţele străine primejdioase
- creează un viguros tablou al naturii în care ființa umană e în plan secund
- Viaţa românească” – Iaşi – Garabet Ibrăileanu, Sadoveanu, G. Galaction, I. Teodoreanu, Călinescu, Rebreanu, Goga, Arghezi, Blaga, Pillat, Philippide, H. P. Bengescu
- poporaniştii
- => simpatie exagerată pentru ţăran
- „ Gândirea” – Cluj – Cezar Petrescu, I. D. Cucu, Blaga, Nichifor Crainic, Gib Mihăiescu, Pamfil Şeicaru, Adrian Maniu
- ideolog- N. Crainic
- în plus față se sămănătoriști, gândiriştii susţin religia ortodoxă ca element esenţial al sufletului ţărănesc
- Trăsături:
- apără tradiţia
- valorile vechi sunt purtătoare de semnificație
- respingerea oricăror tendinţe de modernizare ce degradează tradiţionalul
- simpatie exagerată pentru ţăran
- teme: rurală (satul)
- religia
- credinţe străvechi
- fluxul de arhaisme
- modalitatea artistică este evocarea, valorificarea trecutului
- „ Sămănătorul” – revistă culturală- 1902-1910- Bucureşti