Romanul obiectiv, mitic, tradițional Baltagul

Baltagul 

                                                                                Mihail Sadoveanu

(tema și viziunea despre lume)

 

Prin capodopera Baltagul (1930), Sadoveanu realizează o noua interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicând sursa de inspiraţie: „Stăpâne, stăpâne, / Mai cheamă ş-un câne”. Publicat în 1930,  romanul a fost scris în 17 zile la vârsta de 50 de ani.

1.Încadrare

Este un roman tradițional pentru că se constituie ca o expresie a vieţii satului românesc, a universului rural dar și a specificului personajelor: ţăranul este „ principalul meu erou” mărturisind Sadoveanu. Avem de-a face cu o imagine idilică a acestuia și de un pitoresc profund, diferit de țăranul conștient moral al lui Slavici sau de cel crud, brutal al lui Rebreanu și mai apoi Preda. Deasemenea romanul valorifică tradiții românești: oierit, tors, ritualuri de sărbători, nuntă, înmormântare, botez etc. Lumea lui Sadoveanu este puternic înrădăcinată în credința creștină specifică poporului român dar și în obiceiurile precreștine precum vizita la baba Maranda, mulțimea superstițiilor de care ține seama cu atenție.

Baltagul este și roman mitic pentru că zugrăveşte o civilizaţie veche pastorală și valorifică mituri precum cel al transhumanței (Miorița) sau cel al coborârii în Infern (Isis și Osiris).

Poate fi încadrat și în realismul de tip obiectiv având un narator obiectiv, omniscient, neimplicat în acțiune, narațiune la persoana a III-a, prin realismul descrierilor și prin tehnica detaliilor folosită în portretizare. Putem identifica și elementele reale de cronotop (Bistrița, Vatra Dornei) sau legătura strânsă care se stabilește între mediu și personaje (vezi grija soției pentru împlinirea datinilor sociale).

2. Tema

Tema romanului Baltagul este una cu un grad mare de generalitate: condiția munteanului care trăiește în zona de interferență a lumii vechi cu cea nouă. Din această mare temă se desfac celelalte teme, subordonate: iubirea, moartea, familia, inițierea, răzbunarea. Un prim episod reprezentativ este constituit de povestea despre neamurile lumii pe Nechifor care obișnuia să o rostească la cumetrii și ospețe. Aceasta surprinde în mod subtil specificul muntenilor: neînzestrați nativ, dar puternici, dârzi, cun inimă bună și dragoste de petrecere. Un alt episod este acela al nopții petrecute în prăpastie de către Gheorghiță lângă trupul tatălui său. Amintind de coborârea în Infern a lui Isis, momentul, de o încărcătură tensională foarte mare, contează în ceea ce înseamnă maturizarea acestui personaj.

Viziunea despre lume înfățișată în acest roman profund tradițională. Personajele sunt așezate la granița dintre nou și vechi. Modernizare aduce cu ea pericolul uitării ordinii lumii, deci scriitorul se simte dator să o evoce pentru a o salva. Omul arhaic, desprins de liniștea naturii se confruntă cu lumea modernă. La fel se întâmplă și cu Nechifor Lipan, personajul absent al romanului, obligat de mersul noii lumi să se desprindă de natura protectoare și să coboare în valea Dornelor, unde moartea ipotetică din Miorița se înfăptuiește.

3. Elemente de structură

Titlul romanului este simbolic. În sensul  arhaic, baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători, armă a crimei dar recucerită de erou cu scopul de a face dreptate. Ea e nedezlipită de imaginea muntenilor și denotă ceva din hotărârea și dârzenia acestora.

Perspectiva narativă este una obiectivă, specifică prozei realiste. Narațiunea se realizează la persoana a III-a, naratorul nefiind implicat în desfășurarea acțiunii.

Construcția subiectului

În expozițiune scriitorul plasează acţiunea în satul Măgura Tarcăului, incipitul debutând cu imaginea eroinei principale, Vitoria Lipan, stând singura pe prispă şi torcând, cu gândul la soţul ei Nechifor Lipan, plecat din toamnă de acasă, la Dorna ca să cumpere nişte oi și care nu se întorsese la vremea potrivită (intriga). Femeia îşi aminteşte de anii trăiţi împreună, de obiceiurile bărbatului ei, de realizările lor, cei doi copii: Minodora care era acasă cu Vitoria şi Gheorghiţă, care era plecat pe ţinuturile Jijiei, cu oile la iernat. Vremea se răceşte şi Vitoria este tot mai îngrijorată de tăcerea soţului ei, de aceea, apelează la sfaturile părintelui Daniil, căruia îi destăinuie necazul ei. Plăteşte slujba pentru întoarcerea lui Lipan, posteşte, se roagă, dar trece şi pe la baba Maranda, vrăjitoarea satului. Fiindcă nimic nu o linişteşte, Vitoria îi scrie lui Gheorghiţă să se întoarcă acasă înainte de sărbătorile de iarna apoi o duce pe Minodora la Mănăstirea Văratic pentru a fi în siguranţă şi la începutul lunii Martie pleacă cu Gheorghiţă pe urmele lui Lipan.

Pleacă în căutarea adevărului, refăcând drumul presupus a fi fost parcurs de soţul ei. Pe tot parcursul călătoriei, ea îi iscodeşte pe oameni, întreabă, cere informaţii despre Lipan.
În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde Vitoria respectă obiceiurile unei astfel de ocazii, iar la Cruci trebuie să facă faţă veseliei unei nunţi.În ţara Dornelor, poposind la un han, află că întradevăr Nechifor Lipan a cumpărat în noiembrie trei sute de oi, după care a vândut o suta de oi, altor doi ciobani, continuându-şi drumul toţi trei. Vitoria continuă de aici căutarea pe urmele celor trei ciobani până la Sabasa, la domnul Toma, şi apoi la Suha. Aici află ca în ziua de Sfântul Mihail şi Gavril a facut popas o turma de oi cu doi ciobani: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
Femeia îşi dă seama că soţul ei fusese ucis între Suha şi Sabasa şi începe pe cont propriu cercetarea, apoi apelează la autorităţi. În Sabasa, în curtea unui gospodar îl gaseşte pe Lupu, câinele lui Lipan şi cu ajutorul lui descoperă osemintele lui Nechifor Lipan, într-o prăpastie. Femeia îndeplinşte cerinţele datinei creştine, face praznic de înmormântare. Prin inteligenţă şi diplomaţie, femeia reconstituie faptele întamplate şi reuşeşte să-i demaşte pe vinovaţi îndeplinind un act de justitie.
Calistrat Bogza iritat, reacţionează violent şi este lovit de Gheorghiţă cu baltagul şi mâncat de câinele lui Lipan. Înainte de a muri, îşi recunoaşte faptele şi doreşte ca oile sa intre în posesia stăpânului de drept.
Atingându-şi scopul, Vitoria şi Gheorghiţă se pregătesc de plecarea spre casă pentru a duce la bun sfârşit şi alte treburi, căci viaţa merge înainte fiindcă toate au un rost pe lume. La praznicul de patruzeci de zile o vor duce şi pe Minodora să vadă mormântul tatălui ei.

4. Statutul personajului Vitoria Lipan

Vitoria este personaj principal al romanului pe lângă Nechifor, personaj absent.  Este o figură reprezentativă pentru locuitorii munteni, o eroină populară, un „exponent al speței” țăranului român (G. Călinescu). Comportamentul femeii cuprinde o întreaga filozofie de viaţă, un echilibru şi o măsură în toate, fără nicio târguire, moştenite din asprimea vieţii din vremuri străvechi.

Nechifor este personajul absent, personaj exponențial pentru că în jurul lui se învârte toată acțiunea romanului. El este tipul munteanului, stăpân al naturii,  om cu „inima ușoară și blândă”, căruia îi plăcea să petreacă și să binedispună lumea la nunți. Reflectă tragismul existenței tradiționale românești, fiind o proiecție a ciobanașului din balada populară „Miorița”.

5. Trăsături

Portret fizic este esenţializat: aproape 40 de ani, ochi căprui, gene lungi, părul castaniu,  cu o „frumuseţe neobişnuită în privire” fapt ce denotă forţă interioară, inteligenţă. Aceeași privire îi era „dusă departe” și reliefa zbucium sufletesc și  frumuseţe sobră a femeii.

Portretul  moral conține 3 ipostaze (țărancă, soție și mamă) . În prima, cea de țărancă, Vitoria se dovedește o femeie energică şi hotărâtă, harnică şi pricepută în gospodărie. În lipsa soțului toate treburile casei sunt aranjate cu rânduială.  Pe de altă parte este și spiritul autentic, tradițional, apărând cu fermitate semnele, rânduielile vechi și credințele religioase. Legătura cu preotul, cu baba Maranda, postul, slujbele, pelerinajul,  se fac într-o ordine arhaică și firească a lucrurilor, la fel de veche precum lumea din care ea face parte. Cu fermitate organizează cu tact gospodăria la plecare și prin inteligentă se descurcă atunci când iese din spaţiul munţilor pentru  prima dată.

Ca mamă manifestă asprime față de Minodora care nu are voie cu băieți, coc, bluză și vals ci trebuie să rămână la catrință și horă pentru că acestea le cunoscuse și Vitoria și mama și bunica ei. Veghează cu străşnicie la educaţia copiilor și caută cu orice preț să le imprime în suflet legile morale nescrise. Aceștia îi respectă autoritatea fără să crâcnească, Gheorghiță considerând-o un fel de vrăjitoare care face totul perfect și îi poate citi gândurile. Dă dovadă și de abilități pedagogice, pentru cel din urmă se dovedește a fi mentor veghind în detaliu la maturizarea lui cu ocazia traseului reconstituirii morții soțului pe care îl parcurg împreună.

6. Relația între două personaje

Ca soţie dă dovadă de iubire. Mărturia ei: „n-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan” subliniază atașamentul și devotamentul profund pe care îl are față de Nechifor, fiind pregătită să-l urmeze chiar și în moarte. Astfel, Vitoria cutreieră munții în căutarea osemintelor lui Nechifor pentru a le îngropa, după orânduire. Deși nu se depărtase niciodată prea mult de satul său, în toate greutățile întâmpinate în drumul său și în investigațiile făcute demonstrează dârzenie și tenacitate, ducându-și la capăt misiunea propusă.

Același atașament este surprins și în scena finală a romanului, când Vitoria are grijă ca trupul soțului să fie îngropat și cinstit după toate datinile strămoșești. Când, după înmormântare, vorbește despre condițiile în care acesta a murit, mărturisește că deși nu a fost acolo, cunoaște detaliile crimei: „Mi-a spus Lipan, cât am stat cu dânsul, atâtea nopți, în râpă.”, reflectând strânsa legătură ce s-a consolidat între ei pe parcursul anilor.

 

 

SCHIȚA ANALIZEI

1.Încadrare

Roman tradițional:

  • expresie a vieţii satului românesc, a universului rural
  • ţăranul- „ principalul meu erou” ( Sadoveanu)
  • valorifică tradiții românești: oierit, sărbători, etc.
  • puternic înrădăcinat în credința creștină a poporului dar și în obiceiurile precreștine (vizita la baba Maranda)

Roman mitic:

  • zugrăveşte o civilizaţie veche pastorală
  • valorifică mituri precum cel al transhumanței (Miorița) sau cel al coborârii în Infern (Isis și Osiris)

Roman realist, obiectiv:

  • narator obiectiv, omniscient, neimplicat
  • narațiunea la persoana a III-a
  • realismul descrierilor
  • tehnica detaliilor
  • elementele reale de cronotop (Bistrița, Vatra Dornei)
  • legătura care se stabilește între mediu și personaje

2. Tema

  • condiția muntenilor ancorați într-o societate pastorală arhaică
  • viaţa şi moartea într-un spaţiu specific tradiţional
  • călătoria- iniţiere şi cunoaştere pt. Gheorghiţă şi refacerea echilibrului prin răzbunarea morţii soțului

Secvența 1– povestea din incipit spusă de Nechifor la toate cumetriile surprinde câte ceva din specificul muntenilor: fără multe înzestrări inative, însă cu inimă veselă și cu neveste iubețe

Secvența  2– noaptea petrecută de Gheorghiță lângă trupul tatălui contribuie la maturizarea acestuia

Viziunea despre lume– profund tradițională

3. Elemente de structură

Titlul

  • baltagul este arma crimei, iniţial o unealtă de lucru
  • obiect însuşit de răufăcători dar recuperat de erou
  • semn al răzbunării
  • denotă ceva din hotărârea și dârzenia muntenilor

Perspectiva narativă

  • naraţiunea la persoana a III- a
  • narator omniscient
  • cunoaşte totul despre personajele sale, se caracterizează prin obiectivitate

Construcţia subiectului

  • expoziţiune- satul Măgura Tarcăului
    • familia Lipan: Nechifor plecase la Dorna să vândă şi să cumpere oi, Vitoria- neliniştită de întârzierea lui, Gheroghiţă- chemat de la stână
  • intriga- lipsa mare a soțului de acasă și hotărârea Vitoriei de a pleca în căutarea lui Lipan
  • desfăşurarea acţiunii: pregătirile pentru drum, călătoria la Piatra pt. a anunţa autorităţile de dispariţia soţului, călătoria la Mănăstirea Bistriţa: închinarea şi spovedania, călătoria explorativă cu un traseu labirintic: Bicaz- Călugăreni- Fărcaşa- Borca şi Cruci- Vatra Dornei şi Broşteni- Borca- Subasa- Suha. Între ultimele sate cadavrul este regăsit- pregătirea pentru înmormântare.
  • punct culminant- intens dramatism- în faţa celor adunaţi Vitoria reconstituie traseul soţului dispărut, spre disperarea criminalilor aflaţi de faţă.
  • pedepsirea vinovaţilor: Cuţui moare răpus de baltag şi câine iar Bogza e arestat

4. Statutul personajelor

Vitoria Lipan

  • personaj principal
  • figură reprezentativă pentru locuitorii munteni
  • „exponent al speței” (G. Călinescu) țăranului român

Nechifor

  • erou absent
  • în jurul lui se învârte toată acțiunea
  • tipul munteanului, stăpân al naturii, om cu „inima ușoară și blândă”, căruia îi plăcea să petreacă și să binedispună lumea la nunți
  • reflectă imaginea ciobanașului din balada populară „Miorița”

5. Trăsături

Portret fizic esenţializat:

  • aproape 40 de ani, ochi căprui, gene lungi, părul castaniu
  • „frumuseţe neobişnuită în privire” – forţă interioară, inteligenţă
  • privirea îi era „dusă departe”- zbucium sufletesc=) frumuseţe sobră

Portret moral- 3 ipostaze:

  • ţărancă:
    • femeie energică şi hotărâtă
    • harnică şi pricepută în gospodărie
    • apără semnele şi rânduielile vechi, religioasă
    • are un simţ practic, plină de prevedere- înţelege absenţa soţului
    • fermitate- organizează cu tact gospodăria la plecare
    • inteligentă, se descurcă atunci când iese din spaţiul munţilor prima dată
    • are o logică bazată pe raţiune, descoperă ucigaşii
    • capacitate de analiză psihologică, abilitate de a se preface, diplomaţie- scena demascării
  • soţie:
    • iubire- caracterizare directă: „ abia acum înţelegea că dragostea ei se păstrase ca-n tinereţe”
    • credincioşie: caract. directă: „ n-am să mai am hodină cum n-are pârâul Tarcăului pân ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan”)
    • devotament: „ dac-a intrat el pe celălalt tărâm, oi intra şi eu după dânsul”
  • mamă:
    • asprime față de Minodora care nu avea voie cu băieți, coc, bluză și vals
    • veghează cu străşnicie la educaţia copiilor- legile morale nescrise
    • mentor pentru maturizarea lui Gheorghiţă

Resurse

Vizionează filmul aici.