Simbolism

  • curent literar ce apare în ultimele 2 decenii ale sec. al XIX-lea în Franța
  • reprezentanţi: Charles Baudelaire, Rimbaud, Mallarme, Rilke, Verlaine, Yeats, Bacovia, Minulescu, Şt. Petică, D. Anghel
  • Jean Moreas dă numele curentului într-un articol din 1886 – „ Le symbolisme”
  • această mișcarea „decadentă” exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de limitarea spiritului de către o gândire materialistă și de adoptarea unor principii utilitariste
  • teoretician la noi – Macedonski în art. „ Poezia viitorului” – 1892

Trăsături:

  • spirit neromantic, rupt de sentimental
  • viziune: corespondenţa, legătura dintre lumea spirituală şi cea materială (ex. plumb – greutate sufletească)
  • sinestezia: amestec de senzaţii diferite ( vizuale, auditive, olfactive)
  • folosirea sugestiei ( stările nu sunt numite direct, sunt sugerate)
  • folosirea simbolurilor –
  • stări sufleteşti sugerate: nevroza, spleenul (dezgust), disperarea, apăsarea sufletească, oboseala psihică, spaima, dezolarea
  • cromatica
  • olfactivul accentuat
  • muzicalitatea
    • instrumente
    • muzicalitatea versurilor (refrene)
  • motive: oraşul sufocant, dezintegrarea materiei, descompunerea, natură apocaliptică