Nuvela istorică și romantică „Alexandru Lăpușneanul”

Schema analizei

Costache Negruzzi

  • reprezentant al per. paşoptiste, creatorul nuvelei istorice românești
  • textele sale literare sunt grupate în vol. „ Păcatele tinereţii”

1. Încadrare într-o specie/curent

Specia- nuvelă

  • avem un singur fir epic ( în roman mai multe) ce prezintă ultima parte a vieţii personajului principal
  • avem un singur personaj principal- Alexandru Lăpuşneanul

Nuvelă romantică

  • are un personaj central, excepțional de factură romantică, trăsăturile sale negative sunt duse la extrem
  • în opoziţie cu el e domniţa Ruxanda => antiteza demon – înger
  • sensibilitatea și sentimentalismul domniței Ruxanda
  • otrăvirea, amploarea crimei – motive romantice
  • latura documentară a operei

Nuvelă istorică

  • inspirată din „ Letopiseţul Tării Moldovei” scris de Grigore Ureche
  • construirea unui personaj inspirat din viața unui domnitor al Moldovei

2.Tema ilustrată prin 2 secvențe reprezentative

Tema – zbuciumata istorie a Moldovei din perioada Imperiului turcesc şi a domnitorilor pământeni, undeva în secolul al XVI-lea

  • 1 secvență- intrarea abuzivă în țară a lui Alexandru Lăpușneanul în urma discuției cu cei patru boieri care îi transmit că țara nu îl vrea
  • a 2-a secvență- uciderea celor 47 de boieri, un episod violent care exprimă cruzimea personajului principal

Viziunea despre lume

  • este una specific pașoptistă, Negruzzi se înscrie în programul „Daciei Literare”, inițiat de Kogălniceanu, prin inspirația din istoria națională. În acest fel devine și creatorul nuvelei istorice românești.

3.Elemente de structură

Titlul- ne îndreaptă interesul asupra personajului principal al nuvelei, erou literar de mare complexitate şi forţă, un personaj ce trădează vitalitate.

Perspectiva narativă– naraţiunea este la persoana a III-a, naratorul este omniscient, prezintă cu dexteritate comportamentul personajelor, având cunoştinţă cu privire la gândurile şi atitudinile lor. Naratorul este parţial obiectiv, în mare parte evitând să-şi expună judecăţile vizavi de personajele sale.

Construcţia subiectului.

  • Expoziţiunea. Timpul este cel istoric, perioadă din cadrul sec. al XVI-lea iar principiul compoziţiei este cel cronologic (în ordinea în care se întâmplă faptele). Ni se prezintă personajele : Alexandru L., boierii ( Stroici, Spancioc, Moţoc), Domniţa Ruxandra. Locul- undeva pe teritoriul Moldovei la început, palatul domnesc, mitropolia, cetatea Hotinului.
  • Intriga. Ni se dezvăluie în cadrul întâlnirii dintre domn şi boierii trimişi ai lui Tomşa care îi cer în numele obştii să renunţe la tron. Dialogul are o deosebită forţă dramatică iar răspunsul lui Lăpuşneanu este memorabil: ,, Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu….. Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi…”
  •  Acţiunea continuă, Alexandru ajunge pe tronul Moldovei, începe pedepsirea trădătorilor. Ni se prezintă şi portretul doamnei, descendenţa ei, toate într-o antiteză romantică cu felul crud de manifestare a domnului. Aceasta trăieşte un conflict interior ( între statutul de soţie şi dezacordul faţă de faptele lui Alexandru) şi-i cere acestuia să oprească omorurile.
  •  Într-un gest de macabră viclenie domnul le cere iertare boierilor la mitropolie şi-i strânge pe toţi la un loc ca să-i ucidă cu sânge rece. Acest moment este punctul culminant.
  • Deznodământul ne prezintă moartea lui Alexandru, ucis de soţie la îndemnul boierilor.

Identifică conflictele prezente în nuvelă.

Analizează textul și precizează particularități de limbaj.

 „Îndată ce sosise, Lăpuşneanul porunci să împle cu lemne toate cetăţile Moldaviei, afară de Hotin şi le arse, vrând să strice prin aceasta azilul nemulţămiţilor, carii de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi şi aţâţau revolte. Ca să sece influinţa boierilor şi să stârpească scuiburile feudalităţii, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni şi corumpe pre norod.

Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din când în când. La cea mai mică greşeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i s-arăta, capul vinovatului se spânzura în poarta curţii, cu o ţidulă vestitoare greşalei lui, adevărate sau plăsmuite şi el nu apuca să putrezească, când alt cap îi lua locul.”

Menționează particularități ale stilului lui C. Negruzzi.

 

4. Statut personaje

Alexandru Lăpușneanul

  • personaj principal
  • personaj excepțional, puternic individualizat, de factură romantică
  • imaginea domnitorului tiran
  • personaj de inspirație istorică

Doamna Ruxanda

  • personaj secundar
  • personaj atestat istoric, menționată în cronici ca fiica lui Petru Rareș
  • personaj romantic, construit în antiteză
  • imaginea frumuseții, a blândeții și a milei față de ceilalți

5. Trăsături ale personajelor ilustrate prin secvențe semnificative

Alexandru Lăpușneanul

  • hotărât- vrea cu orice preț să-și recapete tronul- secvența inițială (întâlnirea cu solia boierilor)
  • tiran- conduce cu autoritate și violență, pedepsind la orice greșeală
  • crud- hotărăște să se răzbune și ucide în masă- secvența uciderii boierilor și piramida cu cele 47 de capete dar și antiteza cu domnița Ruxanda

Identifică trăsături și moduri de caracterizare a personajelor în fragmentele:

„Să ma întorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt.”

„Voi mulgeți laptele țării dar a venit vremea să vă mulg și eu pre voi.”

„Boieri dumneavoastră! Să trăim de acum în pace, iubindu-ne ca nişte fraţi, pentru că aceasta este una din cele zece porunci: „Să iubeşti pre aproapele tău ca însuţi pre tine şi să ne iertăm unii pre alţii, pentru că sântem muritori, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos — îşi făcu cruce — să ne ierte nouă greşalele, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri.“. Sfârşind această deşănţată cuvântare, merse în mijlocul bisăricii şi, după ce se închină iarăşi, se înturnă spre norod în faţă, în dreapta şi în stânga, zicând: — Iertaţi-mă, oameni buni şi boieri dumneavoastră!”

„— A! voi m-aţi călugărit, striga Lăpuşneanul cu glas răguşat şi spărios; gândiţi că veţi scăpa de mine?… M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu!”

„Împotriva obiceiului său, Lăpuşneanul, în ziua aceea, era îmbrăcat cu toată pompa domnească. Purta corona Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifea roşie, avea cabaniţa turcească. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur; iar printre bumbii dulămii se zărea o zea de sârmă. După ce a ascultat sf. slujbă, s-a coborît din strană, s-a închinat pe la icoane şi, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-a plecat cu mare smerenie şi a sărutat moaştele sfântului. Spun că în minutul acela el era foarte galben la faţă şi că racla sfântului ar fi tresărit.”

Tema și viziunea despre lume

Costache Negruzzi este un prozator care publică în perioada pașoptistă, operele sale de referință fiind adunate în volumul de nuvele „Păcatele tinereții”, unde este inclusă și nuvela „Alexandru Lăpușneanul”. Negruzzi respectă ideologia lui Kogălniceanu, exprimată în articolul „Introducție” din „Dacia literară”, prin inspirația din realitățile noastre naționale devenind astfel, prin operele sale, creatorul nuvelei istorice românești („Alexandru Lăpușneanul”, „Sobieski și românii”).

1. Încadrare într-o specie/curent

Ca specie, Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă prin construcția unui singur fir narativ ce prezintă ultima parte din viața lui Alexandru Lăpușneanul și prin conturarea unui singur personaj principal, excepțional și puternic individualizat.

Creația este una romantică prin imaginea personajului central, Alexandru, creație literară de o mare forță interioară, ale cărui trăsături negative (cruzimea, răutatea) sunt duse la extrem. Tot romantică este și antiteza cu domnița Ruxanda, care are rolul de a scoate în evidență caracterul negativ al personajului principal. O altă latură romantică a nuvelei este inspirația din specificul național românesc, descrierea unei perioade întunecate din istoria Moldovei, sub domnia lui Alexandru Lăpușneanul precum și sensibilitatea și sentimentalismul de care dă dovadă soția domnitorului în relație cu acesta și cu văduvele boierilor uciși.

Istorică este prin inspirația din trecutul național în construcția personajelor, în descrierea obiceiurilor vremii și a vestimentației specifice. Negruzzi folosește în acest sens cronicile lui Grigore Ureche („Letopisețul Tării Moldovei…”), istoric român din secolul al XVII-lea.

2.Tema ilustrată prin 2 secvențe reprezentative

Tema nuvelei prezintă zbuciumata istorie a Moldovei din perioada imperiului otoman și a domnitorilor pământeni, undeva în secolul al XVI-lea, istorie presărată cu lupte pentru putere politică și dorință de răzbunare.

Întâlnirea lui Alexandru Lăpușneanul cu delegația celor 4 boieri trimiși de țară reprezintă scena introductivă a nuvelei, moment ce reflectă determinarea personajului dar și specificul vremurilor, pline de intrigi politice și dorință după putere. În ciuda faptului că țara nu îl vrea nici nu îl place, Alexandru hotărăște să înainteze, cu voia ori fără lor,  rostind replica-motto: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu…”. Secvența uciderii celor 47 de boieri și așezarea capetelor lor într-o piramidă, după funcție și rang, ilustrează dorința de răzbunare a personajului în fața unor boieri care îl vânduseră în trecut. Scena are suport istoric real și este creată pentru a dinamiza nuvela și a pune în evidență cruzimea personajului principal.

Viziunea despre lume a lui Negruzzi este una specific pașoptistă. Negruzzi se înscrie în programul „Daciei literare”, inițiat de Kogălniceanu prin inspirația din istoria națională. În nuvelă, Costache Negruzzi îmbină elemente din realitatea istorică (existența personajului principal, uciderea boierilor) cu elemente ficționale (boierul Stroici, uciderea lui Moțoc), construind astfel o cutremurătoare creație epică.

3. Elemente de structură

Titlul ne îndreaptă interesul asupra personajului principal al nuvelei, erou literar de mare complexitate şi forţă, un personaj romantic ce trădează putere și vitalitate.

Perspectiva narativă este obiectivă naraţiunea este la persoana a III-a, naratorul este omniscient, prezintă cu dexteritate comportamentul personajelor, având cunoştinţă cu privire la gândurile şi atitudinile lor. Naratorul este parţial obiectiv, în mare parte evitând să-şi expună judecăţile vizavi de personajele sale.

Acțiunea și momentele subiectului

Timpul prezentat în expozițiune este ce istoric, perioadă din cadrul sec. al XVI-lea iar principiul compoziţiei este cel cronologic (în ordinea în care se întâmplă faptele). Ni se prezintă personajele : Alexandru L., boierii ( Stroici, Spancioc, Moţoc), Domniţa Ruxandra. Spațiul este unul autohton, undeva pe teritoriul Moldovei la început, apoi palatul domnesc, mitropolia, cetatea Hotinului. Intriga este constituită de cadrul întâlnirii dintre domn şi boierii trimişi ai lui Tomşa, care îi cer în numele obştii să renunţe la tron. Dialogul are o deosebită forţă dramatică iar răspunsul lui Lăpuşneanu este memorabil: ,, Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu….. Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi”. Desfășurarea acțiunii continuă cu a doua înscăunare a domnitorului  Alexandru pe tronul Moldovei. Odată ajuns la putere, acesta începe pedepsirea boierilor trădători prin schingiuiri de tot felul la cea mai mică plângere sau greșeală administrativă și prin dese omoruri cu spectacolul crud al afișării capetelor. Ni se prezintă şi portretul doamnei Ruxanda, descendenţa ei, toate într-o antiteză romantică cu felul crud de manifestare a domnului. Aceasta trăieşte un conflict interior ( între statutul de soţie şi dezacordul faţă de faptele lui Alexandru) şi-i cere acestuia să oprească omorurile, asaltată de plângerile jupâneselor văduve. Într-un gest de macabră viclenie domnul le cere iertare boierilor la mitropolie, îi va strânge pe toţi la un loc, invitându-i la un ospăț regal unde îi va ucide cu sânge rece construind o piramidă din capetele lor. Acest moment este punctul culminant. Deznodământul ne prezintă  finalul vieții lui Alexandru. Bolnav și retras în cetatea Hotinului, domnitorul cere să fie călugărit pentru iertarea păcatelor dar într-un moment de luciditate promite răzbunare și plănuiește moartea fiului său. La îndemnul boierilor Stoici și Spancioc și însuflețită de grija maternă, Ruxanda hotărăște să-și otrăvească soțul când acesta îi cere apă, confințind astfel finalul tragic al crudului personaj.

4. Statut personaje

Alexandru Lăpușneanul, personaj principal al nuvelei este o creație de factură romantică fiind puternic individualizat și pus în situații excepționale (omorârea boierilor etc.). Personajul este de inspirație istorică, întruchipând imaginea domnitorului tiran și crud. Varietatea și multitudinea trăsăturilor de caracter pe care i le putem atribui fac din el un personaj complex, excepțional și rotund surprinzând prin gesturile și planurile sale malefice. Nicolae Manolescu spunea că „gesturile și cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate”.

Doamna Ruxanda este personaj secundar al nuvelei. La fel ca Alexandru și ea este un personaj de factură romantică prin plasarea ei în antiteză cu felul de a fi a soțului ei. Frumusețea, bunătatea și blândețea ei sunt în contrast cu răutatea și firea răzbunătoare a domnitorului. Are și o existență istorică fiind atestată în cronicile lui Ureche ca fiica lui Petru Rareș cel bun.

5. Trăsături ale personajelor ilustrate prin secvențe semnificative

Prima secvență a nuvelei creionează întâlnirea dintre Alexandru și solia boierilor trimiși de țară pentru a-i spune că nu este dorit. Replica acestuia devine reprezentativă și rămâne motto-ul capitolului: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu și dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pre voi și voi merge ori cu voia ori fără voia voastră.”. Scena denotă, prin caracterizare indirectă, hotărârea personajului care dorește să-și recapete tronul cu orice preț, neținând seama de opinia publică. Revenit în Moldova, nu întâmpină nicio rezistență, boierii și domnitorul preferând să fugă la străini pentru a feri țara de lupte. Față de cei rămași manifestă o atitudine tiranică. Cea mai mică greșeală administrativă sau plângere din partea oamenilor era un prilej de pedeapsă sau schingiuire a boierilor. Moartea era ceva comun, capetele celor uciși nu apucau să se usuce până ce altele le luau locul. Punctul culminant al nuvelei este uciderea cu cruzime (caracterizare indirectă) a  celor 47 de boieri. Promite soției încetarea omorurilor și un leac de frică. Adună astfel boierii la biserică unde dă dovadă de smerenie și căință pentru faptele trecute și la finalul unui ospăț la curtea domnească îi ucide în masă, ridicând o piramidă de 47 de capete, după funcție și rang. Cruzimea și răutatea sunt evidențiate de contrastul cu domnița Ruxanda, gingașa și tandra lui soție care, deși obligată să se căsătorească cu el, îl iubește și îi rămâne supusă și ar fi rămas așa până la capăt dacă ar fi găsit în el măcar puțină bunătate. Întâlnim în text și caracterizare directă, făcută de autor: „tiranul”, „bolnavul”, „nenorocitul domn” dar și de alte personaje: „crud și cumplit este omul acesta” (mitropolitul Teofan), „sângele cel pângărit al unui tiran ca tine” (Spancioc).

6. Relația dintre două personaje

Secvența care pune împreună personajele antagoniste ale nuvelei este întâlnirea din sala palatului, când Ruxanda îi cere soțului să oprească omorurile boierilor. Portretul femeii începe cu o caracterizare fizică detaliată care subliniază frumusețea și sensibilitatea  personajului: „Silicul de samur , pus cam într-o parte , era împdobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde. Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umerii și pe spatele sale. Figura ei avea acea frumusețe, care făcea odinioară vestite pe femeile din România.” Plină de milă și de bunătate față de văduvele boierilor și de copiii acestora, domnița hotărăște să intervină pe lângă Alexandru și să-i ceară încetarea omorurilor. Bărbatul se dovedește impulsiv la început, mustrând-o și punând mâna pe junghiul de la brâu, însă se stăpânește și plin de viclenie îi promite că va înceta cu pedepsele și că îi va da un leac de frică.

La final, soția își otrăvește soțul trezit din boală și agresiv împotriva propriei familii. Femeia are un puternic conflict interior între datoria de soție și dragostea de mamă și, sfătuită de boierii Spancioc și Stroici și de mitropolit,  alege să facă acest gest dramatic care o va răvăși complet. Acest final de o mare tensiune conturează caracterul romantic al personajelor nuvelei.

Prima nuvelă istorică românească se înscrie în programul pașoptist al lui Kogălniceanu și propune cititorului un antierou patriot. Este romantică prin construcția acestui personaj excepțional dar are și un spirit clasic prin condamnarea vicleniei și a cruzimii lui Alexandru în opoziție cu bunătatea domniței.

 

Alte resurse:

Citește nuvela aici

Ascultă nuvela aici

Vizionează ecranizarea nuvelei: