poezia modernă „Joc secund”

Joc secund – Ion Barbu

-interpretare-

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n sbor invers le pierzi
Şi cantec istoveşte: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

azur- 1.albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis

agrest- câmpenesc, rustic

nadir- punct de pe bolta cerească diametral opus zenitului

zenit- Cel mai înalt punct de pe bolta cerească situat deasupra capului observatorului

latent – ascuns, care nu se manifestă, dar poate izbucni oricând

titlul– “Joc secund”- prelucrare a Mitului peşterii a lui Platon – lumea în care trăim este o copie a lumii ideilor, o realitate de gradul al doilea

– “soi superior de joacă” (Al. Paleologu)

tema– poezia este o artă poetică, făcând referire la rolul literaturii şi al artei şi la funcţiile poetului

strofa I

– “adâncul acestei calme creste” – metaforă pentru poezie

-”adânc”- profunzimea ideilor, a artei

-”calmă creastă” – esenţa intelectului

– înălţimile spre care tinde poezia

– infinitatea

-”din ceas dedus”- poezia este în afara timpului,a lumii comune,

– abstragerea din cotidian

– “mântuit azur” – stare superioară, lume spirituală mântuită, eternitatea, transcendenţa

-”intrată prin oglindă” – modalitatea de a ajunge în starea superioară, în suprarealitate se face prin transfigurarea artistică, prin reflectarea (oglindirea) ideilor

-” cirezile agreste”- realitatea imediată, contingentul, concretul

-”înecarea cirezilor agreste”- poezia porneşte de la realitate dar nu se confundă cu ea

– poezia se creează prin lepădarea materialităţii

-”joc secund mai pur”- poezia este realitate de gradul doi

– este joc pur, special, desăvârşit, copie a lumii perfecte

Ideea poetică– poezia, în afara timpului şi a materialului intră într-o stare de suprarealitate prin reflectarea, oglindirea lumii ideilor

strofa a II-a

– “ nadir latent” – metaforă a poezie, a universului artistic, a reflectării, lumea spiritului, imaginarul poetic

– nadirul este ascuns vederii pentru om, este accesibil doar prin gândire sau calcul matematic

-”poetul ridică însumarea e harfe răsfirate” – poetul este centrul universului, el integrează, adună, ordonă ideile poetice, elementele de inspiraţie dispersate

-” sbor invers”- mesajul poetic dinspre pământ (poet) înspre cer

-”cântec istoveşte” – actul creator presupune trudă (ca la Arghezi)

-”ascuns cum numai marea / meduzele când plimbă sub clopotele verzi” – creaţia este ascunsă la fel cum marea ascunde meduzele sub “clopotele verzi” (valurile)

Ideea poetică – poetul este centru universului. Prin efort artistic el creează poezia (artă), produs ascuns al gândirii poetice şi al reflecţiei